Încă din primele capitole, autorul prezintă concluziile experimentelor lui pe pești, pisici, câini, iepuri etc., precum și felul în care aceste concluzii sunt asimilabile fiziologiei ochiului uman, conducând la ideea că nu cristalinul sau mușchii ciliari sunt factorii ce contribuie la acomodarea vederii la diferite distanțe, ci mușchii extraoculari ce acționează asupra globului ocular. Acesta este resortul prin care unii oameni își pot produce