Nu am timp să meditez
Nici eu. Tocmai de aceea meditez. Dimineaţa, la răsărit, nu aveţi niciodată un timp suplimentar din pagina voastră de zi care tocmai începe, destinat efectiv unei meditaţii. Acest timp va trebui să-l „furaţi”, cu alte cuvinte, să-l subtilizați – în aceasta și constă subtilitatea metodei pe care vă propun să o adoptaţi. Aveţi timp să dormiţi, să mâncaţi, să beţi și să iubiţi; corpul vostru este dotat cu semnale de somn, de foame, de sete sau de dorinţă, care vă impulsionează să împliniți aceste nevoi sau plăceri. Aveţi timp să munciţi, să vă întâlniţi cu familia, să goliţi coșul de gunoi ori să completaţi formularele de impozit; societatea voastră este dotată cu alte semnale, prin care sunteţi determinaţi să împliniţi nevoile altora și neplăcerile voastre.
Meditaţia nu are un semnal de alarmă, absenţa sa este prea subtilă pentru a fi percepută de către voi sau de către mine, niște novici în materie, supuși uitării și avari cu timpul nostru. Meditaţia este precum fericirea − o recunoști numai la primul zgomot al ușii trântite, când te părăsește. Meditaţia, ca și fericirea, este o stare instabilă și efemeră, greu de cultivat sau de atins, este o stare de graţie. Vă propun un preambul magic la toate zilele voastre: câte o dimineaţă de graţie.
Doar 7 minute?
Nu! atât nu este suficient pentru a beneficia de toate avantajele pe care meditaţia vi le poate oferi, dar este suficient pentru a vă dovedi că puteţi rezerva timp pentru meditaţie în fiecare zi. Ceea ce este dificil este luarea acestei decizii și punerea ei în practică, nu timpul pe care i-l veți acorda. Ştiţi acum că 7 minute nu sunt o durată recomandată pentru o meditaţie cotidiană demnă de acest nume. Cei mai mulţi autori și cele mai multe tradiţii pe tema meditației recomandă minim câte 20 de minute, de două ori pe zi, iar aceasta a constituit pentru mine o problemă.
Cu siguranţă că şi voi împărtăşiţi aceeaşi problemă, deoarece ţineţi în mână o carte destinată genurilor care nu manifestă în mod spontan pofta de a petrece timp fără să facă nimic, stând cu picioarele încovrigate, intonând „AUM”, înconjuraţi de un nor de tămâie, purtând un sari de culoarea șofranului și aproape levitând; uitaţi, nu asta este ceea ce vreau eu să vă ofer!
„7 minute dimineaţa” este precum o ceșcuță de ceai pentru gurmanzi ori precum eșantioanele de desert servite la restaurant. O tavă cu mici îmbucături, aproape insignifiante, bune tocmai pentru a te frustra, pentru că nu ai mai mult, o eșantionare de gusturi și savori, pe care abia de le putem percepe. Niciuna dintre aceste porţii nu este demnă de a fi numită desert. Ideea este aceea de a gusta, de a descoperi, pentru a nu alege în necunoştinţă de cauză şi a risca decepţia.
Specialitatea mea este cardiologia, pe care o practic și o predau de mai bine de 10 ani. Metoda și-a demonstrat eficacitatea și puterea în domeniul gestionării stresului. Am recomandat sesiuni a câte 7 minute, timp de mai mulţi ani, chiar dacă, atunci când dozajul hormonilor este efectuat într-un studiu clinic, durata minimă recomandată este (repet) de 20 de minute de practică. Atunci de ce propun și recomand ședinţe a câte 7 minute pentru toate tipurile de meditaţie?
Există trei condiții principale, care dacă nu sunt respectate devin totodată obstacole în calea participării voastre la o practică eficientă a meditaţiei:
- Perseverenţa: este de departe problema principală (şi poate singurul inconvenient) în practicarea metodelor de reglare a ritmului cardiac în regim personal, în domeniul stresului sau în cel terapeutic. Cam 50% dintre practicanţi se opresc după trei luni, în medie, chiar dacă ei au obţinut rezultate foarte favorabile pentru sănătatea şi bunăstarea lor. Mai mulţi terapeuţi au participat la un studiu neoficial cu clienţii lor, pentru a evalua această scădere a perseverenţei în funcţie de durata exerciţiilor cotidiene recomandate. Atunci când durata sesiunilor recomandate a crescut, tinzând să atingă durata optimă de 20 de minute, a crescut și procentajul abandonării, în mod linear, până la aproape 80%, pentru sesiunile mai lungi. Pierderea nu era decât de 30% pentru sesiunile de 3 minute, însă rezultatele erau fluctuante. Acesta este motivul alegerii intervalului de 7 minute, este un optim între eficacitate şi constanţă.
- Imobilitatea: nu evoc aici decât imobilitatea corporală. Absenţa mişcării, a vorbirii, a gândirii şi a acţiunii trezeşte frica. Eu însumi nu mă puteam imagina rămânând complet nemişcat pe durata a zeci de minute, luptându-mă pur şi simplu cu mâncărimile, cu crampele, cu gândurile invazive, cu distragerile ori cu plictiseala. Omul este o fiinţă animată. Modul de viaţă occidental este compus din mişcare, din schimbarea rapidă a canalelor TV, din cuceriri şi avansări, imobilitatea fiind asociată adesea cu lenea, lentoarea cu prostia, contemplaţia cu esoterismul tâmp. Trebuie să ne debarasăm de aceste clişee inconştiente. În mod eronat, imobilitatea trupească ne duce cu gândul la moarte. Mă mişc, deci exist.
- Gândurile invazive: eu le observ în mod sistematic, în consultaţiile cardiologice, cu materialul meu de feed-back: debutanţii sunt capabili să atingă această stare particulară, numită coerenţă cardiacă, urmând frecvenţa respiratorie dictată de un ghid vizual sau auditiv. După aproximativ 7 minute, această stare se întrerupe, şi întoarcerea la starea obişnuită de haos cardiac se poate observa pe ecranul aparatului meu. „Ce anume s-a petrecut?”, întreb de regulă, și invariabil mi se răspunde: „m-am gândit la…”, „mi-am amintit de…”, „mă întreb dacă…”, şi coerenţa se întrerupe. Gândurile invazive generează adesea disconfort, rezonează cu preocupările sau îngrijorările noastre din cotidianul stresant de care dorim să ne detaşăm în cursul meditaţiilor, despre care se spune că aduc relaxarea. Este ca şi cum, după un anumit interval de timp, meditaţia recrează noi agenți de stres în gândurile noastre. Iată de ce am ales să vă propun eșantioane de câte 7 minute, de diverse forme de meditaţie, pentru ca voi să le puteţi savura, să le experimentaţi și să le asimilaţi treptat. Obiectivul nu este de a obţine eficacitatea optimă – nu este posibil într-un interval atât de scurt –, dar, după câteva săptămâni de practică asiduă și concisă, se va trezi în voi dorinţa de a savura un desert (integral) sau altul și de a realiza o practică regulată. Atunci veţi avea tot timpul pentru a aprofunda pe îndelete tehnica aleasă, orientându-vă către literatura de specialitate, către multiplele cursuri și grupări sau asociaţii esoteriste. Veţi vedea că durata de 7 minute nu va constitui o problemă și că, gradat, ședinţele voastre se vor mări ca durată de la sine, fără a forţa, în mod flexibil, imperceptibil. Acest fapt s-a petrecut şi cu mine, care sunt un model de inconstanţă și agitație.
Extras din lucrarea Tehnici simple de meditație pentru fiecare zi de Swami Rajananda