Edituri

Furnizori

Perla

Perla

Perla

 

Oh, Perla… de o delicatețe și o puritate seducătoare, ce i-a fascinat atât pe zei, cât și pe muritori! Perlele au avut dintotdeauna un aer prețios și rafinat, care subliniază în mod delicat feminitatea și eleganța unei femei. Perla, deo frumusețe clasică atemporală, nu este doar una dintre cele mai valoroase geme din toate timpurile – și chiar cea mai veche –, ci și cea care ocupă un loc special în istorie.

Denumirea de perlă provine din latinescul perna („picior”), după forma moluștelor bivalve în care se formează. Numele românesc de mărgăritar, folosit de către romani, provine din grecescul margarítēs, derivat dintr-un cuvânt sanscrit tradus ca pur, dovadă a legăturii vechi dintre frumusețea perlei și simbolistica sa.

Spre deosebire de majoritatea pietrelor semiprețioase sau prețioase, perlele nu sunt pietre propriu-zise, de origine minerală. Precum coralul, perla are origine organică și se formează în interiorul anumitor moluște de apă dulce sau sărată (stridii, midii, scoici).

Ele sunt formate din carbonați de calciu și sidef, iar procesul de formare pornește când un corp străin microscopic (un fir de nisip, un parazit, fragmente de scoică etc.) ajunge în interiorul scoicii. Aceasta se protejează de corpul străin cu ajutorul sidefului pe care îl produce cu scopul de a acoperi „intrusul” în straturi depuse încet, dar fără oprire. Irizațiile superbe pe care le are perla se formează în timp, uneori chiar și în 10-20 de ani, datorită luminii care pătrunde în straturile de sidef. Perla este formată din carbonați de calciu (aragonit, calcit) și o substanță organică proteică complexă numită „conchin” sau „conchiolină”. Stridiile sunt scoicile care dau naștere perlelor, însă nu toate tipurile de stridii sunt producătoare de perle, ci doar cele din familia Pteriidae. Acestea, în general, preferă mările calde, excepție făcând specia Unionidae care preferă apele dulci. Stridiile care produc perle nu sunt comestibile.

Atât perla naturală sau „sălbatică”, cât și perla de cultură sunt ambele naturale, singura diferență constă în intervenția omului în cazul perlelor de cultură.Perlele „sălbatice”sau cele create de natură sunt extrem de rare și foarte greu de găsit. De asemenea, acestea au o formă neregulată și sunt de dimensiuni foarte mici. O formă regulată, sferică, în cazul unei perle naturale descoperită într-o scoică este o raritate. Printre cele mai faimoase din lume se numără Perla lui Allah (sau Perla lui Lao Tze), cea mai mare perlă, descoperită în Filipine, cu o greutate de 6,4 kg și o valoare de peste 60 de milioane de dolari, dar și La Peregrina, perlă sub formă de pară, descoperită acum 500 de ani în Golful Panama și purtată de-a lungul istoriei de reginele Spaniei și de marchizele Marii Britanii.

Perlele de cultură sunt perle naturale, precum cele sălbatice, și se formează prin același proces, singura diferență fiind intervenția omului, în cazul perlelor de cultură, respectiv introducerea de către producător a unor impurități în cadrul cochiliei pentru a impulsiona formarea perlei. Cele mai mari țări producătoare de perle de cultură sunt Japonia, China, Australia, Indonezia și Malaezia.

Perlele de cultură sunt și ele de două tipuri – de apă dulce și de apă sărată. Ca raport de mărime, Japonia recoltează 19 milioane de tone de perle de apă sărată pe an; China este cel mai mare producător mondial de perle de apă dulce, iar cifrele recoltei anuale în China sar de 1000 de tone.

Cum recunoști perlele false de cele naturale? Perlele sunt formate din materie organică, de aceea ele nu vor fi niciodata perfecte, iar două perle nu vor fi identice.

Perlele sintetice au o suprafață foarte fină și o formă rotundă perfectă, spre deosebire de perlele veritabile care au fine rugozități, ca un fel de desen al sidefului care s-a depus încet în straturi. Perlele din plastic sunt foarte ușoare, în timp ce perlele din sticlă sunt mult mai grele. Poți testa perlele în următorul mod: atinge două perle dintr-un colier sau de la doi cercei și freacă-le ușor una de alta. Dacă sunt naturale, frecarea lor va produce un praf foarte fin, dovadă a veridicității lor. Nu-ți face griji, perlele nu vor păți nimic, procesul este similar gomajului pe care ni-l facem noi pe piele. Dacă frecarea nu produce nimic, perlele sunt false. O perlă naturală se simte rece la atingere și se încălzește la purtare, iar luciul său ușor colorat este unic, iar în cazul perlelor artificiale el nu există. O metodă absolut revelatoare, dar cu care vânzătorul nu va fi probabil de acord, în cazul în care vinde perle false, este testarea unei perle cu ajutorul flăcării unei brichete. O perlă naturală nu este afectată de foc, însă o imitație se va scofâlci și va emana un miros de plastic ars.

Perla este foarte fragilă, astfel că necesită atenție sporită în ceea ce privește purtarea și întreținerea ei. Perlele pot fi curățate cu un șervețel din bumbac sau microfibră, umezit ușor în apă. După curățarea cu șervețelul umezit, le vom usca ștergându-le cu un șervețel de pânză, fin, uscat. Foarte important este ca acestea să fie depozitate corect, într-o cutiuță proprie, evitând astfel zgârierea acestora din cauza contactului cu alte bijuterii sau cristale. De asemenea, atunci când purtați perle, protejați-le de contactul cu produse cosmetice ce conțin alcool sau alte soluții puternice (precum clorul din apă, atunci când mergem la piscină).

Cea mai veche perlă naturală din lume are 8000 de ani și a fost descoperită recent pe o insulă aproape de Abu Dhabi, fiind o dovadă a comerțului cu perle din vremea Neoliticului.

În Egiptul faraonilor, perlele erau asociate cu Isis, zeița magiei, a vieții și a sănătății. ÎnGrecia Antică, perlele erau reprezentative pentru Afrodita, zeița frumuseții și a dragostei, născută din spuma mării și având un șirag de perle la gât. Așa a apărut și tradiția din numeroase culturi de a oferi bijuterii cu perle mireselor pentru că aduc noroc, fericire și bogăție cuplului. Alte povești vorbesc despre perle ca fiind picăturile de apă de pe trupul Afroditei, când zeița își făcea apariția din mare, sau chiar lacrimile ei de bucurie. De altfel în diferite culturi originea perlelor a fost asociată cu lacrimile spiritelor magice (nimfe, sirene, îngeri, zei). În tabloul Nașterea lui Venus al lui Botticelli întâlnim încă o dată confirmat simbolismul perlei, efigie a feminității divine, purității, simplității, grației și frumuseții.

Cultura veche hindusămenționează în textele vedice (sec. 15-5 î.Hr.), că perlele sunt „născute” din apele pământului și puterile Cerurilor cu ajutorul fulgerului și sunt considerate fiicele Lunii, fiind infuzate cu sentimente de dragoste și de puritate. Un exemplu e povestea lui Krishna, marele avatar al protecției, compasiunii și iubirii, care după ce a descoperit prima perlă, i-a oferit-o în dar fiicei sale în ziua nunții, pentru protecție, noroc și fericire în cuplu.

În legendele Persiei antice, perla se naște la apariția curcubeului după furtună, devenind simbol al purității și norocului. Iar în mitologia chineză o găsim tocmai în creștetul dragonilor.

Perla a fost adorată și în Roma antică. Sentimentul de admirație și prețuire față de minunata creație a naturii a fost exprimat de către cei mai mari conducători romani, precum Pompei, care a cerut executarea portretului său în perle, sau Nero, care dorea decorarea paturilor sale cu perle.

În creștinism regăsim perla drept simbol al purității, iubirii necondiționate, bunătății, iluminării spirituale, care se naște din integritate și puritatea sufletului. În textele creștine, porțile Raiului sunt decorate cu perle casimbol al divinității și bogăției spirituale.

În tradiția islamică, în Coran perlele sunt considerate una dintre marile recompense găsite de credincioșii ajunși în Paradis, ea devenind astfel un simbol al perfecțiunii.

Perla, pe lângă frumusețe, posedă și proprietăți energetice curative extraordinare, fiind o piatră plină de energie și cunoaștere, simbol al puterii, purității și înțelepciunii. În China antică, se folosea praful de perlă pentru durerile acute de stomac, iar în Roma antică, se folosea această pulbere împotriva tulburărilor psihice și pentru restabilirea fluxului sanguin. Arabii foloseau perlele pentru vindecarea conjunctivitei, cataractei, epilepsiei sau febrei, totodată fiind considerate un elixir pentru o viață lungă.

Perlele sunt recunoscute de cătrealchimiști pentru proprietățile alchimice deosebite. Acestea sunt în strânsă legătură cu energiile benefice ale Lunii, reușind astfel să țină piept naturii contrastante a energiilor emanate de sfera subtilă de forță a planetei Saturn.

Perlele, purtate mai ales în zilele de luni (ziua Lunii), oferă purtătorului capacități intuitive divinatorii. Totodată, se consideră că perla are capacitatea de a consolida relațiile erotice-amoroase. Energia perlei dăruiește și învăluie în mister. Fiind o piatră a mării, purtarea perlei se bucură și de proprietățile energetice benefice ale elementului apă.

Din Orient până în Occident, perlele naturale au fost folosite și în scop medicinal ca remediu pentru anumite boli, inclusiv pentru afecțiuni psihice, în produseafrodiziace, poțiuni pentru tinerețe și frumusețe. Chiar și astăzi, industria farma și a cosmeticelor folosește pudra de perle în produse, datorită conținutului lor bogat în calciu.

Perlele sunt unanim apreciate ca pietre ale purității,atât la nivel spiritual și mental, cât și fizic. Conferă integritate, generozitate, abundență spirituală, noroc, cunoaștere divină, înțelepciune, calm mental și emoțional, vitalitate, feminitate elevată și rafinată, transformare spirituală, loialitate, integritate.

 

fragment din lucrarea Luna de Astronin Astrofilus