Atât timp cât un basm vorbește despre intervenția zânelor în cazul unor duhuri tutelare, despre locuri misterioase și tainice, și despre minunile din pădurile necunoscute, copiii sunt ochi și urechi, arătând o mare bucurie și interes pe chipurile lor fascinate. Dar când povestitorul își modifică abordarea, pentru a aduce atenția asupra unor realități instructive, mintea copilului se retrage, supărată și plictisită... Nu înțelege promisiunea unei vieți viitoare, cu toate muncile și responsabilitățile sale.
Inimile ce sunt încă slabe adoră visele și așteaptă un eroism câștigat cu ușurință; ele preferă să facă un minimum de efort posibil și nu înțeleg imediat munca divină pe care o implică procesul de desăvârșire continuă a ființei; de aceea, ele se retrag, tulburate și surprinse, de la orice învățătură adevărată. Cu toate acestea, viața le așteaptă cu legile sale implacabile și le va revela treptat adevărul, nu prin vociferări spectaculoase, ci cu seninătatea unei mame.
Revelațiile lui Andre Luiz ne amintesc de această imagine.
Atât timp cât spiritele înțelepte și binefăcătoare aduc o viziune a Cerului, lărgind astfel cadrul speranței umane, surorile și frații noștri încarnați ne ascultă cu mare bucurie și încântare. Este consolarea sublimă, este confortul după care tânjesc de foarte mult timp. Sufletele se adună să primească mesaje din Ceruri. Pe de altă parte, dacă mesagerii din tărâmurile înalte dezvăluie anumite fațete ale vieții spiritelor, vorbindu-le celor încarnați despre muncă, despre efortul personal, responsabilități și lupte constructive, despre necesitatea studiului și a îmbunătățirii personale, aceștia nu-și pot ascunde nemulțumirea.
Contrar cu ceea ce au crezut la început, ei nu mai văd un Rai al comodității, o regiune a privilegiaților, o fericire odihnitoare, și nici nu sunt martori la evenimente miraculoase. În loc de a fi înconjurați de un paradis, ei simt că se află în vecinătatea unui atelier de lucru foarte activ, în care muncitorii nu evoluează cu ajutorul privilegiului unei protecții speciale, ci mai degrabă cu prețul propriilor lor eforturi; astfel, victoria sau înfrângerea vine doar de la conștiința lor. Ei percep legea nemuritoare care, fără să facă decizii eronate, deține controlul asupra vieții în numele Celui Etern. Ei înțeleg că țărmul frumuseții divine și al palatelor încântătoare ale păcii îl așteaptă pe spirit pe alte continente vibraționale ale Universului, dar își dau seama totodată că este responsabilitatea lor să muncească și să lupte, să fie sârguincioși și să se desăvârșească pentru a atinge acest țărm – înotând prin marele ocean al experienței umane.
Cei mai mulți se sperie și caută să se retragă. Ei se așteaptă la un Rai lipsit de griji după moartea trupului, acela în care au crezut sau le-a fost indus de afirmațiile doctrinare. Nimeni însă nu poate contrazice Legea dumnezeiască; Adevărul va fi întotdeauna victorios, iar viața veșnică va continua să ne învețe, încet și cu o răbdare maternă.
Spiritismul Creștin de astăzi are o mare și sublimă misiune în lume.
Nu este suficient să definim pur și simplu caracteristicile sale precise, spunând că este Mângâietorul umanității; este, mai ales, necesar să dezvăluim trăsătura sa de mișcare eliberatoare în sfera conștiinței și a sufletului.
Moartea trupului nu este sfârșitul. Este doar un capitol următor în cartea evoluției și a dezvoltării ființei. În momentul morții fizice nimeni nu trebuie să aștepte soluții finale și definitive, căci știm că o sută de ani de activitate în lume nu reprezintă decât o fracțiune mică și relativă de timp pentru orice creștere spirituală în viața veșnică.
Un câmp infinit de slujire așteaptă dăruirea lucrătorilor Adevărului și ai Binelui divin. Probleme uriașe se ridică în fața spiritelor curajoase, încarnate în aceste vremuri cu misiunea glorioasă de a pregăti Noua Epocă și de a contribui la restabilirea credinței vii și la lărgirea înțelegerii ființelor umane. Este esențial să venim în ajutor religiei, îngropate în prezent în arhivele teologice ale bisericilor din piatră, și să sprijinim știința, care a devenit un geniu satanic al distrugerii, pentru ca ea să acționeze în direcția Binelui.
Spiritualitatea victorioasă străbate acum lumea, regenerându-i sursele morale și trezind ființele la imaginea reală a dobândirii lor. Se fac apeluri noi către femeile și bărbații neîncrezători ai secolului al XX-lea, care le arată orizonturi mai largi și le dezvăluie că spiritul trăiește mai presus de civilizațiile pe care războaiele le mistuie sau le transformă, în voracitatea lor milenară nebunească.
În confruntarea cu această Epocă Nouă și luând în considerare marele demers al reînnoirii ființei, cooperarea servitorilor credincioși ai Adevărului și ai Binelui este cu atât mai necesară, pentru ca omenirea să trăiască noua credință, să se îmbunătățească și să se înalțe pe calea către o lume mai bună, astfel încât învățăturile lui Iisus Hristos să triumfe mai presus de ideologiile care sună atât de frumos, dar răspândesc doar cuvinte goale.
În îndeplinirea acestei sarcini nobile, ființele încarnate și cele dezîncarnate, pline de bunăvoință, se adună și construiesc podul de lumină necesar omenirii pentru a traversa abisul ignoranței și al morții.
Din acest motiv, dragă cititorule, Andre Luiz vine încă o dată la tine pentru a-ți povesti despre serviciul divin al „Semănătorilor Luminii” și pentru a explica faptul că oamenii sunt ființe eterne, ce trăiesc temporar în templul viu al cărnii terestre; el lămurește, de asemenea, de ce corpul subtil nu este un corp alcătuit dintr-un abur nebulos, cum ar crede oamenii, ci, mai degrabă, este o structură vie după care sunt modelate celulele fizice; că pretutindeni sufletul primește în funcție de ceea ce a creat personal, și că legăturile de iubire și de ură ne urmează în fiecare arenă a vieții; că există multe alte activități, în afară de strădania obișnuită a vieții zilnice, ce sunt îndeplinite de conștiințele încarnate; că reîncarnarea este ghidată de puteri spirituale sublime; că după pragul mormântului sufletul continuă să lupte și să învețe, să se perfecționeze și să slujească planurilor lui Dumnezeu, continuând să crească și să se îndrepte către gloria nemuritoare menită pentru noi de către Tatăl Ceresc.
Dacă citiți această carte și vă simțiți speriați, dacă afirmațiile Mesagerului pot părea revoluționare pentru voi, îndreptați-vă către rugăciune și mulțumiți-I Domnului pentru experiența de învățare; rugați-L pe Dumnezeu să vă lămurească și să vă ilumineze, astfel încât acea iluzie să nu vă țină prinși în capcana ei. Amintiți-vă că revelația Adevărului este progresivă; în timp ce căutați ajutorul divin pentru sufletul vostru, acordați atenție îndatoririlor sacre pe care Pământul le-a aranjat pentru voi în fiecare zi. Fiți conștienți că moartea trupului nu vă conduce la stagnare, ci către noi planuri de îmbunătățire și de muncă, de reînnoire și de strădanie binecuvântată, în care veți trăi mult mai mult și mult mai intens.
Emmanuel