Există pe aceasta planetă albastră fiinţe care reuşesc sa sintetizeze cunoaşterea celor două tradiţii, cea occidentală si cea orientală, oferind umanitaţii o cunoaştere universală.
Știm că radiațiile cosmice care inundă Pământul sunt imperceptibile pentru noi și acum știm cu certitudine că suntem supuși în mod constant la un bombardament continuu de vibrații, influxuri magnetice și unde, și că trupul nostru – precum și întreaga planetă, regnurile mineral, vegetal, animal – participă la acest schimb gigantic.
Dar cunoașterea noastră, întrucât ține de domeniul fizicii, merge chiar și mai departe. După cel de-al Doilea Război Mondial, a devenit evident că razele cosmice, indiferent de natura lor (radiosurse, raze X, raze gamma, vibrații luminoase, etc.), nu se diferențiază prin numărul de ondulații pe secundă, viteza lor de propagare, lungimea lor de undă. Universul întreg pare să dispună doar de o unică formă de energie, ale cărei variații infinite susțin toată manifestarea. Astfel, totul vibrează prin intermediul acestei energii, totul radiază, totul este vitalizat și vitalizant.
Ceea ce fizicienii descoperă în zilele noastre, este ceva ce tradiția esoterică indo-europeană revelează deja de peste patru milenii. Iar această cunoaștere figurează, abia disimulat pentru profan, printr-un simbolism ușor de descifrat, în marile texte fundamentale ale Orientului. Astrologia tibetană a fixat esențialul în mandalele sale, care servesc învățăceilor pentru a medita asupra legilor evoluției universale.
Noi suntem lumină, calea noastră ineluctabilă este de a ne întoarce în lumină, însă fiind pe deplin conștienți. Trupul nostru este alcătuit doar din lumină concentrată, și toate mecanismele noastre vitale, aici înțelegându-se și mecanisme precum gândirea, intuiția, senzațiile, sunt construite în aceeași manieră luminoasă, mai mult sau mai puțin densificată, în cadrul cărora se joacă toate variațiile energiei unice.
Astrologii tibetani atribuie astfel o culoare anume fiecărei componente energetice a personalității. Această interpretare energetică a astrologiei este singura care poate justifica fundamentul real al acestei științe milenare. Ea ne ajută să înțelegem relația omului cu radiația universului și modul în care aceste radiații se desfășoară asupra ființei, în funcție de pozițiile planetelor la naștere.
Și atunci, de ce ar trebui să fie omul exclus din această lume magnetică și radiantă? Pentru astrologi, copilul primește, chiar în clipa în care creștetul capului său iese din trupul mamei, un ansamblu de forțe magnetice, a căror diagramă nu aparține decât acelui moment. Iată de ce este nevoie să cronometrăm cât se poate de precis, la minut, momentul nașterii, lucru pe care tații, care asistă din ce în ce mai des nașterea, pot să o facă acum cu ușurință.
Anumite școli consideră că există o predestinare care implică receptarea unor energii necesare realizării unui plan al vieții. Acesta este cazul astrologiei orientale și a anumitor grupuri de studiu americane, ale căror învățături sunt încă foarte puțin răspândite. Alți astrologi estimează că dispunerile astrale din momentul nașterii nu sunt prin nimic predeterminate și că sufletul va trebui să sufere influența acestei distribuții planetare, fără a avea însă un scop anume. Asta ar însemna să atribuim doar hazardului puterea de a ne conduce propria existență, fapt care poate părea aberant! Este mult mai bine să nu acordăm niciun credit astrologiei, decât să lăsăm hazardului planetar grija de a asigura fericirea unei ființe sau de a semăna capcane de-a lungul drumului său.
În acest ultim caz, ar trebui să ni se furnizeze și o explicație logică cu privire la extraordinarele coincidențe care există între temele unei familii, chiar și atunci când nașterea a fost controlată prin contracepție. Ar trebui să se explice de ce Soarele unui copil formează adesea cel puțin un aspect cu Ascendentul unuia dintre cei doi părinți, sau de ce raporturile pe care acest copil le va crea cu familia sunt înscrise în tema sa natală.
Din contră, dacă, așa cum afirmă astrologia evoluției, ființa determină încă dinainte de nașterea sa un anumit plan de viață și vine pe Pământ pentru a-și continua experiențele, pentru a întâlni, într-un final, acele persoane față de care are o anumită datorie sau pentru a întâlni acele persoane care ar putea-o ajuta să progreseze, corespondența dintre temele natale ale persoanelor chemate la viață împreună, atât pentru aspectele plăcute cât și pentru aspectele mai puțin plăcute, este implicită.
Există așadar două interpretări diferite ale astrologiei, dar care nu sunt neapărat în contradicție.
Acolo unde astrologia occidentală nici măcar nu își pune vreo întrebare, astrologia evoluției aduce deja răspunsuri și consideră că acest studiu al originilor și scopurilor fiecărei acțiuni, a fiecărei reacțiuni, a fiecărei dorințe conștiente sau inconștiente, este munca primordială a astrologului. Acesta din urmă poate analiza faptele, dar el va studia îndeosebi rațiunea acelor fapte. El studiază în funcție de un anumit context al personalității așa cum a fost fixată la naștere, dar care nu este prin nimic fixă. Fiecare nouă experiență, provocată de mersul planetelor, va îmbogăți această schemă a energiilor vitale, o va modifica, o va transforma, pentru a alcătui tema finală, care reprezintă sinteza întregii sale existențe. În cadrul temei natale, acestea nu sunt evenimente înscrise, ci lecții care trebuiesc învățate. Și fiecare este liber să le accepte sau să le refuze, să meargă în sensul temei sale natale pentru a avansa mult mai rapid pe calea evoluției sau să se replieze asupra lui însuși, considerănd aceste lecții ca fiind inacceptabile sau insuportabile. Și aceasta deoarece pentru un astrolog al evoluției, acest destin nu îi este impus omului, el singur și l-a ales înainte să se nască, în deplină cunoștință de cauză, destin de care dispune, cel mai adesea, după bunul său plac.
Tema natală (sau Radix) îi aparține la propriu. Aceasta este cartea propriilor sale realizări, actul de naștere al unei noi încarnări, cu toate indiciile experiențelor deja trăite, a dificultăților care trebuiesc depășite, a eforturilor trecute are apar sub forma facilităților actuale, chiar și dacă nașterea șterge orice urmă a amintirilor anterioare, pe care persoana le va regăsi intacte în spațiul dintre două vieți, și a cărei continnuitate ea îl guvernează la modul inconștient.
Aceasta este semnificația karmei, termen sanscrit pe care îl regăsim în mod constant în această carte și pe care noi îl preferăm celui de reîncarnare, termen mult mai sărac în sensuri, deși în Occident există uneori tendința de a le confunda. Reîncarnarea este manifestarea vizibilă a karmei, termen care se traduce prin „acțiune” și, prin extensie, „lege a cauzalității”. Pentru orientali, înlănțuirea acțiunilor noastre (cauzele), fără cunoașterea reală a efectelor produse, în lumea vizibilă și în cea invizibilă, ne conduce la menținerea fără de sfârșit a roții încarnărilor noastre. Pământul este terenul experiențelor care să ne ajute să ne controlăm acțiunile, până când ele nu mai generează decât efecte bune, efecte care sunt în conformitate cu voința cosmică. Aceste înlănțuiri de cauze și efecte apar în Roata Vieții, în Zodiac. Mandala, zodiacul universal de 360°, este așadar proiecția acestei legi karmice și modul în care ea se manifestă vizibil. Tema personală apare așadar pentru a ne indica ce parte din Roata Vieții este necesar să fie experimentată în noua noastră existență.Soarele ne indică așadar, în universul nostru vizibil, propria karma. Ceea ce susține această karma din invizibil este axa nodurilor lunare. Nodul Sud indică originea experienței ce trebuie acumulată în această viață, Nodul Nord ne arată căile de realizare a acestei experiențe și evoluția care trebuie să rezulte din aceasta. Această axă, care corespunde proiecției Lunii în planul eclipticii, este jumătatea psihică a ascendentului solar care dă linii directoare de evoluție personalității noastre, prin urmare a manifestărilor noastre în domeniul vieții fizice.
Această teorie a reîncarnării nu este specifică doar pentru cultura orientală. Religia creștină a păstrat această amintire până în secolul al XI-lea, în Evanghelii se regăsesc de altfel numeroase referințe.
Atunci când era sub hipnoză, faimosul profet Edgar Cayce, care suferea de o durere de gât persistentă, și-a pus un diagnostic precis și și-a dictat remediile necesare. Numeroși bolnavi au cerut imediat ajutorul său, iar Cayce cita adesea, mereu sub hipnoză, situația sufletului într-o existență anterioară: faptul că răul actual provenea dintr-o existență anterioară. Astfel au luat viață „lecturile despre viață” consemnate în zeci de volume în S.U.A., și publicate grupate pe teme sau în lucrări de sinteză de către institutul care i-a prelungit opera și după moartea sa.
Învățătura lui Cayce se adaugă celei a celor mai mari maeștri spirituali orientali despre care el nu a auzit niciodată: fiecare cauză generează un efect, chiar dacă acesta din urmă nu trebuie să se producă decât într-o altă viață. Omul nu trebuie neapărat să „plătească” pentru toate actele sale, el trebuie doar să-și conștientizeze propriile mecanisme interioare, să acționeze în deplină cunoștință de cauză, să își achite datoriile pe care le are față de cine le are. Tocmai de aceea este posibil să trebuiască să regăsim în alte vieți viitoare situații prin care am trecut deja, indiferent dacă datoriile noastre karmice sunt pozitive sau negative.
Spre exemplu, o persoană care a trăit într-un egoism profund, s-ar putea renaște într-o situație de dependență față de ceilalți, în care trebuie să ceară mereu celorlalți. O persoană care a amorsat deja un demers spiritual, se va renaște într-un mediu care să-i favorizeze întâlnirea cu un învățător spiritual. Cineva care a manifestat nerecunoștință, se va putea renaște cu obligația de a avea grijă de persoana care l-a ajutat sau de o alta, care va fi și ea nerecunoscătoare, la rândul ei. Toate experiențele sunt lecții pe care trebuie să le învățăm, și nicidecum o pedeapsă. Și, așa cum spunea un mare savant, nimic nu se pierde în natură... cu atât mai puțin consecintele acțiunilor noastre, care sunt înscrise în memoria universală, iar noi ne întoarcem, într-o nouă viață.