CONSACRARE – Prin orice fel de acțiune benefică pe care ființa umană o întreprinde, indiferent de domeniul specific al acesteia, acea ființă umană se poate apropia și poate intra în comuniune spirituală profundă cu Dumnezeu Tatăl în orice moment, dacă ființa umană respectivă Îi consacră atunci lui Dumnezeu Tatăl acțiunea în cauză, precum și fructele ei.
În momentul oferirii fructelor unei acţiuni lui Dumnezeu, atunci când Dumnezeu primeşte această ofrandă, ce urmează ulterior să fie fructificată prin acţiune, practic acea acţiune nu mai este înfăptuită de fiinţa umană în cauză, adevăratul făptuitor devenind atunci chiar Dumnezeu.
Pentru realizarea consacrării către Dumnezeu Tatăl este înainte de toate necesar ca ființa umană să aibă o stare lăuntrică intensă de deschidere spirituală și umilință. Această atitudine spirituală este, de fapt, o cheie fundamentală în întreaga practică spirituală de ordin lăuntric. Într-o astfel de situație, ea se deschide față de eternitatea și infinitatea lui Dumnezeu și atunci ea poate să trăiască, într-o anumită măsură, o stare profundă de comuniune spirituală cu Dumnezeu.
Pentru a putea realiza cât mai bine consacrarea, trebuie să dezvoltăm în noi o stare de sinceritate totală, pentru că atunci când nu avem nicio făţărnicie şi niciun fel de ascunziş, putem cu adevărat să simțim răspunsul real care vine de le Dumnezeu.
În situaţia în care noi oferim lui Dumnezeu fructele unei acţiuni, trebuie, având în acele momente starea de candoare a unui copil, să consacrăm ca ceea ce ar trebui ca nouă să ni se cuvină, să fie de fapt o ofrandă pe care I-o oferim lui Dumnezeu.
Prin această stare sinceră pe care noi o manifestăm, oferindu-I plini de iubire lui Dumnezeu rezultatele acțiunilor noastre, noi vom simți lăuntric o stare inefabilă de comuniune cu ceva care ne depășește ca dimensiuni și subtilitate. Ea se va manifesta ca o încărcare cu un flux subtil extatic, transcendent, generator de fericire și bucurie interioară, care întotdeauna se manifestă în ființa noastră de sus în jos. De regulă, acest răspuns inefabil îl simțim ca venind de undeva de deasupra creștetului capului, inundându-ne ființa și făcându-ne astfel să intrăm aproape instantaneu într-o stare de conștiință superioară plină de fericire, stare de vibrație care este mult superioară stărilor din viața de zi cu zi.
Consacrarea fructelor unei acțiuni lui Dumnezeu Tatăl are pentru cei inițiați trei imense avantaje:
- Consacrarea fructelor ne permite în momentul primirii răspunsului să ne dăm seama cu anticipație dacă ceea ce urmează să facem este în conformitate cu Conştiinţa tainică a lui Dumnezeu, bun sau rău, şi în felul acesta ne permite să evităm cu anticipaţie răul de care noi nu ne dădeam seama că ar fi putut să se nască drept consecinţă a acţiunii noastre. În cazul în care răspunsul este afirmativ, aceasta ne dezvăluie totodată, de fiecare dată, tainele binelui lui Dumnezeu. În felul acesta, noi învățăm câte ceva cu privire la tainele binelui lui Dumnezeu din fiecare consacrare a roadelor la care răspunsul primit de noi este afirmativ.
- Atunci când răspunsul la consacrarea pe care tocmai am realizat-o este pozitiv, afirmativ, aceasta arată că respectiva acţiune care urmează să fie înfăptuită este, fără îndoială, bună în faţa lui Dumnezeu Tatăl. În acel caz, acţiunea bună pe care urmează să o realizăm nu implică niciodată după aceea apariția unui „lanț” bun, care ne înlănțuie totuși să ne întoarcem, în mod obligatoriu, pentru a primi fructele pe care acea acțiune le implică, indiferent dacă noi vrem sau nu aceasta, cum ar fi în cazul roadelor, chiar bune, ale acțiunii noastre care este săvârșită cu atașament. În felul acesta, noi nu mai suntem deloc înlănțuiți de legea cauzei și a efectului, sau altfel spus, legea karma-ei.
- Atunci când primim un răspuns afirmativ la consacrarea noastră, în care fructele I-au fost dăruite în mod necondiționat lui Dumnezeu, în cadrul acțiunii care este după aceea făcută prin ființa noastră de către Dumnezeu, noi trăim astfel, în mod tainic, de fiecare dată (atunci când facem o anumită acțiune sau faptă cu consacrare) condiția inefabilă, misterioasă a unui eliberat spiritual în viață (jivanmukta). Prin urmare, în cazul unei acțiuni sau fapte ce este realizată cu consacrarea fructelor sau roadelor către Dumnezeu, atunci cel care acționează în și prin ființa noastră într-un mod enigmatic este Dumnezeu Tatăl.
Fragment din brosura explicativa "Faimosul tarot epinal"
Citește și:
Unele precizări importante cu privire la consacrare
Înainte de a începe o anumită acţiune importantă, ale cărei fructe intenţionăm să le oferim cu anticipaţie lui Dumnezeu Tatăl, trebuie să facem efectiv o consacrare, pe care o vom considera cu seriozitatea cuvenită un sui-generis act meditativ prin care noi îi oferim lui Dumnezeu, înainte de a începe respectiva acţiune, toate fructele ei. Pentru o consacrare corectă şi reuşită, este necesar să ne interiorizăm foarte bine, să ne liniştim mintea, să intrăm într-o stare de receptivitate elevată pe fondul unei stări de neutralitate (pace profundă la nivel emoţional şi mental). Numai dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite simultan, putem spune că suntem pregătiţi să realizăm o consacrare. O consacrare reuşită nu este neapărat o consacrare în care simţim răspunsul, ci acea consacrare în care suntem deschişi pentru a simţi răspunsul lui Dumnezeu (şi să acceptăm eventualitatea în care răspunsul nu apare) şi, de asemenea, modul în care oferim fructele acţiunilor este într-adevăr sincer, fără rezerve, complet deschis.
(fragment din articolul "Unele precizări importante cu privire la consacrare" Citeste intregul articol AICI.)