Naturism

Vindecarea prin hrană

Posted On februarie 3, 2016 at 5:08 pm by / No Comments

„Zamolxis, regele nostru, care este un zeu şi un mare înţelept, ne spune că, după cum nu trebuie să încercăm a ne îngriji ochii fără să ţinem deloc seama de cap, tot astfel nici capul nu poate fi îngrijit neţinându-se seama de corp şi, în mod asemănător, având în vedere acest adevăr, trebuie să-i dăm totdeauna o potrivită îngrijire trupului dimpreună cu sufletul. Dacă acest întreg va fi din nou armonios, omul va trăi mult timp plin de vigoare, bun la suflet şi fericit.”

Echilibrul dintre om şi natură este astăzi foarte mult perturbat. Sunt deja evidente toate daunele provocate mediului de un progres tehnologic dominat de setea de profit şi lipsit de judecată: mările şi oceanele poluate, pădurile distruse, găurile în stratul de ozon, ploile acide etc.. Cercetările ştiinţifice au demonstrat legătura strânsă dintre alimentaţia actuală (cu multe preparate chimizate şi artificiale) şi bolile specifice acestei epoci: cancer, infarct, arterioscleroză, diabet, obezitate etc.. Atât agricultura modernă cât şi industria alimentară sunt responsabile de generarea şi menţinerea acestei stări de fapt.
Pentru a putea supravieţui, trebuie să facem o transformare radicală: hrana noastră trebuie să redevină integrală şi biologică, carnea ar trebui să fie exclusă din dietă, alimentele prelucrate în mod excesiv şi care sunt denaturate ar trebui să fie înlăturate din alimentaţia noastră. Şi în acest domeniu, înţelepciunea tradiţională a creat un mod de a ne hrăni ce este reconfirmat astăzi de multe dintre descoperirile făcute de către dietologia modernă. Ceea ce trebuie să facem acum este să recuperăm această tezaur de înţelepciune şi să îl răspândim, înainte ca el să fie în mod definitiv şi tragic pierdut.
Să ne amintim ce spunea Hipocrate: „Alimentele să-ţi fie medicamente, iar medicamentele să-ţi fie alimente”.

 

Efectele benefice ale alimentației lacto-vegetariene

Alimentaţia echilibrată lacto-vegetariană, din care s-a exclus complet carnea, va determina în timp o stare de sănătate excelentă, generând totodată ca reflex lăuntric în sfera psihică a fiinţei noastre o trăire euforică complexă, foarte armonioasă, determinată de rezonanţa benefică cu energiile subtile cosmice ce există în vecinătatea noastră imediată cât şi foarte îndepărtată. În plus, alimentaţia lacto-vegetariană va avea ca efect echilibrarea deplină a fiinţei şi integrarea acesteia în armonia universală, generând în universul nostru lăuntric inefabile experienţe spirituale.
În concepţia înţelepciunii milenare, noi suntem într-o mare măsură exact ceea ce mâncăm. Delicioasele îmbucături pe care noi le înghiţim cu poftă se regăsesc în final mai mult sau mai puţin transformate, continuând apoi să existe câtva timp în fiecare dintre celulele noastre, influenţându-ne nu numai vitalitatea şi sănătatea fizică ci, de asemenea, chiar modul de a gândi şi trăirile spirituale.
Experienţele ştiinţifice recente au arătat destul de clar cum pot interveni în mod direct unele alimente asupra activităţii cerebrale, afectând din punct de vedere chimic neuronii de transmisie ai creierului implicaţi în funcţiile mentale, psihice şi fizice ca memoria, somnul, coordonarea motorie, durerea, depresia, capacitatea de a învăţa şi chiar percepţia realităţii obiective. Lecitina, de exemplu (conţinută în boabele de soia sau în gălbenuşul de ou crud) poate face să crească apreciabil puterea memoriei, în timp ce o masă bogată în hidraţi de carbon şi săracă în proteine face creierul să fie somnolent timp de mai multe ore în şir, generând şi efecte sistemice, decelabile la un număr foarte mare de persoane. Se ştie în plus că hidraţii de carbon stimulează secreţia de insulină, care, la rândul său, face să crească nivelul serotoninei în creier, ceea ce va avea drept efect faptul că vom dormi mai mult. Cercetări sistematice au dovedit că până şi simptomele anumitor tulburări psihice şi mentale pot fi eliminate gradat printr-o terapie alimentară adecvată.
Cu mai multe mii de ani în urmă, înţelepţii au realizat imensa importanţă a hranei lacto-vegetariene asupra sănătăţii, remarcând totodată efectele sale multiple atât asupra vitalităţii şi regenerării corpului cât şi asupra mentalului. La o cercetare atentă apare destul de evident că omul nu este un carnivor prin natura sa, anatomia sistemului său digestiv demonstrând că el a evoluat excelent de-a lungul milioanelor de ani hrănindu-se numai cu fructe, oleaginoase, cereale şi legume.
Ca şi în cazul maimuţei antropoide, intestinele omului totalizează cam de 12 ori lungimea corpului. Este deci evident că ele sunt adaptate cu anticipaţie pentru digestia înceată a legumelor şi fructelor care se descompun lent.
Într-un articol publicat de curând în revista americană Medical Counter Point, Williams S. Collius scria: „Omul este înzestrat în mod evident cu o dantură care se aseamănă mai mult cu cea a ierbivorelor decât cu cea a carnivorelor: acestea au incisivii ascuţiţi pentru a tăia iarba, molarii cu suprafaţa plată pentru a zdrobi legumele şi fructele, iar caninii scurţi şi rotunjiţi inapţi să sfâşie şi să strivească carnea.” Collius menţionează de asemenea studii care pun în mod serios la îndoială validitatea teoriei care pretinde că fiinţele umane ar avea o fiziologie de carnivore. Carnivorele au o capacitate aproape nelimitată de a asimila grăsimile saturate de colesterol. Câinii, de exemplu, pot consuma 250 g de unt înpreună cu raţia lor de carne obişnuită, fără să apară totuşi nici cea mai mică schimbare în arterele lor. Această cantitate de colesterol este de circa 100 de ori mai mare decât cea găsită în regimul nostru alimentar obişnuit. La iepuri se înregistrează o schimbare uimitoare a pereţilor arteriali la o mărire cu numai 2 g pe zi a cantităţii de colesterol.
La o analiză atentă, apare evident că instinctul nostru natural nu este înclinat către hrana pe bază de carne. Să ne gândim acum ce este în mod normal cel mai atrăgător pentru fiecare: o plimbare într-o livadă ori într-o grădină de legume sau o confruntare cu mirosul de sânge proaspăt şi cu urletele de teroare şi agonie ale animalelor dintr-un abator?

 

Relația între spiritualitate, morală și consumul de carne

Din moment ce este posibil să trăim în mod sănătos, fără să consumăm carne, este firesc să ne întrebăm dacă carnivorismul este o obişnuinţă morală şi umană. Este evident că animalele nu-şi dau viaţa în mod liber pentru ca noi să ne permitem luxul de a le mânca lor carnea. Numeroase grupări religioase şi spirituale au adoptat regimul vegetarian, recunoscând caracterul sacru al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a cauza suferinţă. Printre aceste grupări se găsesc: yoghinii, hinduşii, budiştii, zoroastrienii, taoiştii, esenienii, Societatea teozofică, Biserica Adventistă, Biserica Unitaristă Ordinul Crucii, Benedictinii, Trapiştii, Mişcarea Gnostică Creştină Universală, Ordinul Rose Croix etc.
În epoca de început a creştinismului, numeroase grupări spiritualiste s-au opus cu tenacitate consumului de carne, considerându-1 un lux costisitor, barbar şi dăunător sănătăţii. Oricine a vizitat un abator ştie bine că animalele suferă foarte mult înainte şi în timpul tăierii lor.
Pentru a rămâne tineri şi plini de vitalitate trebuie să consumăm hrană vie în locul hranei moarte. Importanţa vitalităţii hranei a fost apreciată de marele iniţiat Pitagora încă de acum 2500 de ani: „Doar hrana vie şi proaspătă îi poate permite omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”. Nimic din ce are viaţă în natură nu este etern şi neschimbător. Tot ceea ce are viaţă se află fie într-un proces de creştere şi regenerare, fie într-un proces de descompunere. Fructele proaspete, oleaginoasele, produsele cerealiere, fiind toate capabile să germineze şi să crească, sunt susceptibile de a ne furniza atât forţă vitală şi energie cât şi o cantitate suficientă de proteine.
Amintim câţiva lacto-vegetarieni faimoşi: Pitagora, Platon, Socrate, Ovidiu, Seneca, Plutarh, Clement din Alexandria, Leonardo da Vinci, Tolstoi, Newton, Milton, Shakespeare, Jean Jaques Rousseau, Voltaire, Benjamin Franklin, Darwin, Wagner, Tagore, H.G. Wells, George Bernard Show, Bob Dylan, Gandhi, Albert Shweitzer, Albert Einstein.

 

Ce este un aliment natural

Poate părea foarte dificil şi de fapt uneori chiar este, să reuşeşti să te descurci printre miile de produse ce au scrise pe etichetă cuvinte ca „natural” sau „integral”. Adjective de acest fel, mai ales în aceste momente, favorizează cu siguranţă crearea unei imagini comerciale pozitive şi captivante. Este bine deci să clarificăm ce înseamnă aliment natural. Un aliment natural este înainte de toate integral: este un aliment ce se prezintă aşa cum a fost făcut de natură, conţinând toate părţile ce sunt comestibile. Alimente integrale sunt deci fructele, legumele şi zarzavaturile proaspete, legumele boabe, cerealele integrale (ce conţin tărâţele şi germenii), sarea marină integrală, ouăle, fructele uleioase (nuci, alune, migdale, etc.) cărora li s-a îndepărtat, fireşte, partea lemnoasă şi altele.
O caracteristică a acestor alimente este faptul că pot fi consumate şi utilizate de către organismul nostru după ce au fost preparate prin metode simple (de exemplu: fierbere în apă) sau chiar crude. Astfel capacitatea lor de a ne da forţă, vigoare şi sănătate se păstrează în totalitate. La polul opus se află alimentele care nu sunt naturale (şi deci nici integrale), deseori sărăcite în mod excesiv de vitamine, săruri minerale, de flora bacteriană din cauza repetatelor şi complicatelor metode necesare pentru prepararea şi ambalarea acestora.
Putem aminti aici de fructele însiropate, de sucurile de fructe, de legumele conservate, de orezul decorticat, de făina albă (de tipul 00) şi, în general, de hrana preparată din acest tip de alimente.
Problema nu constă în lipsa unei anumite vitamine sau a nu ştiu cărui mineral (de fapt, nu este suficient să adăugăm tărâţe în făina rafinată pentru a obţine făină integrală), ci în faptul că un produs natural constituie un „întreg” a cărui acţiune în organismul nostru reprezintă cu mult mai mult decât suma efectelor tuturor constituenţilor săi. Pentru a înţelege mai bine acest aspect este necesar să dăm un exemplu concret: acum 10 ani, atunci când, în Indochina, existau foarte multe cazuri de beri-beri (o boală gravă caracterizată de tulburări circulatorii, umflarea picioarelor şi a feţei, paralizii şi contracţii musculare, insuficienţă cardiacă), medicii francezi au avut mai mult succes în contracararea acesteia administrând orez integral, decât prin administrarea doar a vitaminei B1. Aceasta nu pentru a nega proprietăţile efective ale vitaminei B1 (numită chiar antiberiberică), ci pentru a sublinia faptul că acţiunea sa este cu siguranţă accentuată de alte elemente (precum manganul şi altele) ce interacţionează cu ea în proporţiile conţinute în orezul integral.
Mai pot fi date şi alte exemple ale acestei potenţări reciproce: vitamina D este eficientă în combaterea rahitismului şi în favorizarea calcifierii oaselor doar dacă este asociată cu cantităţi suficiente de proteine, de vitamina C, B1, A, de asemenea de fluor, magneziu, cupru şi fosfor; vitamina B12, factor antianemic puternic, este capabilă să îşi exercite din plin proprietăţile, doar în prezenţa urmelor de mangan şi cupru. Va fi deci mult mai clară inutilitatea acţiunii, foarte frecventă în industria alimentară sau în comerţ, de a adăuga tărâţe în făina de tip 00 pentru a obţine făina „integrală” sau de a adăuga vitamine liposolubile în uleiurile făcute din seminţe purificate (adică dezodorizate, dezacidifiate, decolorate) pentru a le putea trece sub denumirea de „uleiuri vitaminizate”. Din consumarea acestor tipuri de produse tratate „cosmetic” nu vom obţine nici un avantaj în organism ( ba chiar o pagubă… în portofel!).
Un aliment natural nu este doar cel integral, ci el ar trebui să provină dintr-o cultură biologică, adică din culturi caracterizate prin întrebuinţarea doar a îngrăşămintelor organice şi a preparatelor naturale (decocturi şi macerate din ierburi adecvate, alge şi minerale pulverizate, etc.) şi prin excluderea îngrăşămintelor chimice, a ierbicidelor şi a anticriptogamelor toxice.
În mod analog şi produsele animale (lapte şi derivate, ouă, miere) pot fi obţinute prin metode biologice, adică excluzând orice metodă de forţare a procesului creşterii cu ajutorul hormonilor şi excesiva administrare de medicamente animalelor. Pentru anumite aspecte a fost deja depăşită faza în care doar se protesta: de fapt, agricultorii care au depăşit sistemul „chimic” şi care au introdus în munca lor metoda biologico-biodinamică sunt deja numeroşi, iar distribuirea acestor produse, cu adevărat sănătoase şi salutare, este îndeajuns de răspândită: există o cunoaştere şi o cerere atât de mare în acest sens, încât şi aspectul de câştig economic pentru agricultorii biologici reprezintă o problemă în cea mai mare parte rezolvată.

Extrase din lucrarea Purifică-ți neîntârziat organismul savurând o hrană perfect naturală, sănătoasă și delicioasă de Adel Florian Gheorghiță

Hrana sanatoasa

Lasă un răspuns