Despre autori

Helena Petrovna Blavatsky

Posted On decembrie 23, 2015 at 11:32 pm by / No Comments

Născută în Ekaterinoslav, Rusia, H. P. Blavatsky (1831-1891), este una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale secolulului trecut. Fiică a colonelului Peter Hahn, membru al familiei Mecklenburg stabilit în Rusia, a fost crescută într-o atmosferă saturată de superstiţie şi fantezie. Adeseori în copilărie a fost descoperită într-un turn întunecos, unde aducea prin atingere porumbeii în stare de somn „mesmeric”. Era total împotriva oricărei reguli şi când s-a făcut mai mare şi-a şocat adeseori rudele prin comportamentul ei băieţesc. Odată, pe când călărea, a căzut de pe şa şi piciorul i s-a agăţat în scară. Ea susţinea că ar fi trebuit să moară înainte ca acel cal să poată fi oprit, dar a supravieţuit datorită straniei puteri susţinătoare pe care a simţit-o clar în jurul ei şi care părea să o ridice compensând gravitaţia.

Avea un mare talent muzical, o curiozitate pasionată de necunoscut şi straniu, dar şi o firefoarte temătoare, o sete necontrolabilă de independenţă şi acţiune. La vârsta de şaptesprezece ani s-a căsătorit cu generalul Nikifor Blavatsky, un om în vârstă pe care l-a părăsit trei luni mai târziu. Apoi a fugit în străinătate şi, timp de zece ani, a dus o viaţă intensă de peregrinări în căutare de mistere. Texas, Mexic, Canada şi India au fost pe rând scena peregrinărilor ei. Ea a încercat de două ori să pătrundă în Tibet, în una dintre ocazii reuşind să treacă frontiera deghizată, dar s-a rătăcit şi, după o serie de peripeţii, a fost găsită de un grup de călăreţi şi escortată spre casă. Perioada dintre 1848 şi 1858 este descrisă de ea ca perioada „ascunsă” a vieţii sale, refuzând să povestească ce i s-a petrecut în aceşti zece ani, cu excepţia unor aluzii vagi la o şedere de şapte ani în „Micul şi Marele Tibet” sau într-un „refugiu himalayan„.

În 1858, când s-a întors în Rusia, avea capacităţi mediumnice bine dezvoltate. Ea a făcut demonstraţii de clarviziune şi a ajutat poliţia să descopere un criminal, deşi era cât pe ce să fie acuzată de complicitate. În 1860 a suferit un atac foarte grav de inimă. O rană mai jos de inimă, pe care o căpătase de la o lovitură de spadă în timpul practicilor magice în Orient, s-a redeschis şi ea a trecut printr-o cumplită agonie. După ce şi-a revenit, puterile paranormale, care anterior se manifestau spontan, apăreau numai la voinţa ei. A plecat din nou în străinătate şi, deghizată în bărbat, a luptat sub comanda lui Garibaldi. În bătălia de la Mentana a fost abandonată fiind crezută moartă şi a trebuit să lupte câteva săptămâni pentru a reveni la viaţă. A scăpat printr-un miracol de pe un vas grecesc care a fost aruncat în aer, fiind unicul supravieţuitor.

În iulie 1873 apare în America, la New York. A lucrat la început ca croitoreasă pentru a se putea întreţine, apoi a făcut cunoştinţă cu colonelul Henry Steel Olcott. H.P.B. s-a lansat în ziaristică, scriind în special despre spiritualism în diverse reviste şi traducând articolele lui Olcott în limba rusă. Olcott a plonjat în studiul ocult şi din această asociere au apărut Clubul Miracolelor şi Societatea Teozofică.

Punctul de început al adevăratei ei cariere a fost întemeierea Societăţii Teozofice în decembrie 1875. Aceasta îşi propunea să explice tradiţia ezoterică orientală şi avea ca scop formarea unei fraternităţi universale a oamenilor, studierea şi mediatizarea religiilor, filozofiilor şi ştiinţelor antice, precum şi investigarea legilor naturii şi trezirea puterilor divine latente în om. Colonelul Olcott a fost ales preşedinte. Ea era o organizatoare şi o propagandistă neobosită. Eforturile lor unite au pus în curând societatea pe o bază prosperă.

Doamna Blavatsky a început să lucreze la o compilare a doctrinei oculte. Cuvântul „teozofie” înseamnă literal „cunoaşterea lui Dumnezeu„; dar de la fondarea Societăţii Teozofice, termenul a ajuns să fie asociat cu viziunea ocultă introdusă de H.P.Blavatsky şi succesorii ei. Prima carte a fondatoarei, Isis dezvăluită, este o compilaţie de 1300 de pagini de misticism, povestiri inedite şi arheologie, care face aluzie la o cunoaştere pierdută ce le era familiară iniţiaţilor din antichitate. Descrierea pe care a făcut-o Olcott referitor la metoda folosită de colega lui pentru a-şi verifica referinţele a devenit notorie: H.P.B. se oprea brusc din scris şi îşi fixa privirea într-un punct situat în aer undeva în faţa sa. Ea citea din „lumina astrală” şi în acest fel a fost capabilă să îşi încheie cartea cu o bibliografie de peste o sută de titluri. Rezultatul a fost bulversant, iar Isis dezvăluită avea să furnizeze subiecte inepuizabile pentru interpretare.

Prima escală pe care au făcut-o Olcott şi Blavatsky a fost la Londra, unde se manifesta un oarecare interes pentru noua societate. Cei doi au hotărât apoi să îşi orienteze căutarea spre India, ţara miracolelor, aşa că la sfârşitul anului 1878 au plecat la Bombay. Printr-un prieten indian, Olcott a cunoscut mişcarea revitalizantă hindusă Arya Samaj. S-a realizat o formă de asociere şi Societatea Teosofică şi-a adăugat pentru o perioadă „of the Arya Samaj” la titlu. Proprietatea pe care au căpătat-o a crescut odată cu influenţa lor şi, la cartierul general de la Adyar, au apărut curând ocultişti europeni plini de entuziasm care se luau la întrecere cu discipolii indieni.

Printre indieni, Societatea Teozofică a câştigat adepţi şi şi-a făcut o reputaţie considerabilă, fiind primul grup de opinie occidentală care a acceptat doctrinele orientale pentru propriile lor valori. La elementele din doctrina orientală pe care teozofia le-a inclus în sinteza sa, doamna Balvatsky a adăugat idei care derivau din propria ei concepţie spirituală. Treptat a reieşit că Societatea Teozofică a fost aleasă pentru a aduce un nou mesaj tinerei generaţii. Cei care au ales-o erau fiinţe subtile cunoscute ca Maeştri a căror sarcină era de a veghea asupra umanităţii şi a o ghida pe calea evoluţiei spirituale.

La figurile protectoare paterne ale Maeştrilor din Tibet, Blavatsky a adăugat miracole îndrăgite de spiritualişti. Interesul trezit de relatările lui Sinnett în Europa a determinat întoarcerea lui Olcott şi a doamnei Blavatsky pe continent în 1884, când ei au format nucleul a ceea ce a devenit o mişcare de proporţii în Anglia şi au fondat nu mai puţin de trei Societăţi Teozofice în Paris.

H.P. Balvatsky a reuşit să supravieţuiască tuturor atacurilor orientate împotriva ei în timpul vieţii, şi-a continuat opera şi a câştigat mulţi adepţi. Blavatsky l-a lăsat pe Colonel să-şi realizeze activitatea educaţională în India. Ea s-a retras în Europa, a urmărit să consolideze terenul câştigat şi a scris înainte încă o carte uluitoare, Doctrina secretă.

Doctrina secretă a fost scrisă în cea mai mare parte în stare de transă şi expune ocultismul promovat de H.P.B. Este ceva mai puţin dificilă decât Isis Dezvăluită, în mare parte pentru că autoarea s-a bucurat de sprijinul competent al lui Bertram Keightley, Richard Harthe şi G.R.S. Mead. În esenţă cartea prezintă ideea evoluţiei pe un plan spiritual. Darwin părea să fi exclus originea divină a omului fără să pună nimic în loc: acum H.P.B. admitea teoria evoluţiei şi îi lăsa mult în urmă pe materialişti afirmând că, dacă omul încă nu avea „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu„, sarcina lui era de a utiliza procesul evolutiv în sine pentru a ajunge la acea imagine. Posibilităţile evoluţiei personale erau condiţionate de reîncarnare şi karma. Karma, în interpretarea lui H.P.B. înseamnă suma datoriilor acumulate din vieţi anterioare, o povară de merite şi greşeli care decide soarta unei persoane în prezent. Scopul evoluţiei personale este de a ajunge la starea de perfecţiune umană atinsă de Maeştrii înşişi, dar Doctrina secretă situează procesul evoluţiei individuale într-o cosmologie complexă şi vastă în care evoluţia unor rase întregi de pe Pământ capătă o nouă semnificaţie. H.P.B. considera că viaţa va evolua spre o nouă „rasă„, o specie de oameni supradotaţi psihic. În această carte ea a urmărit să pună de acord şi să unească tradiţiile oculte ale Orientului şi Occidentului şi să construiască o punte peste prăpastia dintre religie şi ştiinţă din Occident. Atât sinteza ei ocultă, cât şi faptul că susţinea că este ghidată de Maeştri din subtil, au influenţat puternic ocultismul secolului XX. Doctrina secretă a fost tradusă în multe limbi şi teozofia s-a răspândit în Europa şi în America.

Oricare ar fi rezultatul analizei caracterului ei complex, trebuie să se admită că doamna Blavatsky a fost o femeie remarcabilă şi că a posedat într-adevăr puteri psihice deosebite. Caracterul general al fenomenelor miraculoase manifestate de H.P. Blavatsky este de o natură diferită faţă de cea a unui medium spiritist. Deşi există o limită a fenomenelor legate de orice medium, aparent H.P. Blavatsky nu cunoştea nici una. De la materializarea în New York a unor struguri pentru Olcott care era însetat, până la duplicarea unei pietre preţioase în India sau crearea de jucării pentru copii din nimic, ea şi-a asumat orice sarcină magică şi a îndeplinit-o cu succes spre stupefacţia cercului ei de apropiaţi.

Cărţi scrise de H. P. Blavatsky:

Isis dezvăluită, 1877;

– Doctrina secretă, 1887-88;

– Cheia teozofiei, 1889;

– Vocea tăcerii, 1889;

– Nestemate din Orient, 1890;

– Din peşterile şi jungla din Hindustan, 1880;

– Povestiri de coşmar, 1882;

– Glosarul teozofic, 1882.

 

Lasă un răspuns